Petrolul este una dintre cele mai importante resurse ale lumii contemporane. Descoperirea noilor resurse de petrol este o altă mare miză a lumii de azi, epuizarea resurselor actuale fiind o temă intens dezbătută. În jurul zăcămintelor de petrol s-au făcut şi desfăcut alianţe politice şi militare, iar ţările cu potenţial petrolier au fost întotdeauna atractive pentru investiţii.
În 2007, România sărbătoreşte 150 de ani de activitate petroliera. O tradiţie îndelungată, care a adus multe foloase economiei româneşti. Industria exploatării petroliere a fost, multă vreme, cea mai importantă ramură a industriei româneşti. Tradiţia industriei româneşti a prelucrării petrolului a dat lumii invenţii în metodologia exploatării petrolului, a dezvoltat un învăţămînt tehnic de profil, a dat personalităţi ştiinţifice de prim rang. În 1857 a fost construita prima rafinarie din lume la Ploiesti, la 60 km nord de Bucureşti, oraşul cu numele căruia s-a confundat istoria petrolului românesc.
Anul 1857 este anul de debut al acestei industrii, România fiind prima tara din lume cu o productie de titei oficial înregistrata în statisticile internationale, 275 de tone la acea vreme. Prahova este cea mai cunoscuta zona în care a fost exploatat petrolul, încă din antichitate.
O data cu sarbatorirea centenarului industriei petroliere românesti, în 1957, s-a luat hotarîrea înfiintarii unui muzeu la Ploiesti. La 8 octombrie 1961 s-a inaugurat Muzeul National al Petrolului, unic în România si printre putinele în lume. Împreună cu Gabriela Tănăsecu, directorul Muzeului Naţional al Petrolului din Ploieşti, vom face o scurtă istorie a petrolului românesc: „Petrolul este cunoscut înca din antichitate, primele date despre el sînt arheologice, cele scrise aparînd mai tîrziu. Primele documente care atesta existenta pacurii pe teritoriul României, laconice, nu ne informeaza despre mijloacele de extractie sau întrebuintarile date. Pacura este pomenita accidental, ca detaliu topografic. Primul document în Moldova este datat 4 octombrie 1440, în Muntenia în 1517. Arheologic, vreau sa amintesc din perioada anterioară de canitele romane cu bucati de smoala, la sfîrsitul secolului II si începutul secolului III, si fragmente de bitum din secolele V-VI.”
Evoluţia mijloacelor de exploatare a petrolului s-a produs în condiţiile cercetărilor de teren, ale potenţialului subsolului. Gabriela Tănăsescu: „Începuturile extractiei titeiului s-a bazat pe simpla colectare din gropile si santurile superficiale, în aval de aflorimentele din zona Subcarpatica. Aceasta este faza asa-numitului lacarit. Erau de fapt niste sapaturi putin profunde care colectau pacura, iar titeiul era canalizat prin santuri spre o groapa colectoare. Epuizarea acestor asa-numite aflorimente a determinat începutul unei perioade de extractie a titeiului din profunzime cu mijloace din alte domenii. S-au adaptat mijloace din domeniul minier ca baia de petrol, fiind practicata în a doua jumatate a secolului al 16-lea, pîna chiar în secolul al 19-lea. În paralel, se foloseau asa-numitele spalatoare de pacura. Eficientizarea s-a produs prin saparea de puturi, lucrari miniere de forma patrata sau circulara, în functie de adîncimea zacamîntului.”
În secolul al 19-lea, revoluţia industrială a adus şi în spaţiul românesc interesul pentru exploatarea sistematică a petrolului. Gabriela Tănăsescu: „Publicaţia The Science of Petroleum atesta faptul ca România a fost prima tara din lume cu o productie proprie oficial înregistrata. Au urmat SUA în 1859, Italia în 1860, Canada în 1862 si Rusia în 1863. În România, primele instalatii de prelucrare a petrolului sînt considerate gazariile din Lucacesti – Bacau în anii 1840, care nu erau altceva decît simple ateliere mestesugaresti, care foloseau o metoda de rafinare asemanatoare obtinerii tuicii în mediul rural. Distilarea pe cale industriala începe o data cu rafinaria construita de fratii Mehedinteanu, la marginea Ploiestiului. Toate utilajele erau formate din vase cilindrice din fonta, încalzite cu foc de lemne. Aceste utilaje au fost comandate unei firme germane care construia cazane pentru distilarea sisturilor bituminoase. Constructia acestei “fabrici de gaz” începuse în 1856, pe numele lui Marin Mehedinteanu.”
Evolutia utilajelor de foraj, extractie si prelucrare au mers mînă în mînă cu studiile de geologie. La Muzeul Petrolului există 11 mii de piese, 10 dintre ele sînt propuse pentru statutul de tezaur. Utilajele, granice, pompe de noroi, prevenitoare hidraulice, unele vechi de 100 de ani, hărţi egologice, fotografii unicat sînt expuse publicului. Din 1870 datează toba de lacarit, cel mai vechi exponat, unicat în România. “Petroleul” de Cucu Starostescu apărută în 1881, este prima carte de specialitate din lume. Prima sonda mecanica a aparut în 1861. Iar din anul 1870 se poate vorbi despre o industrie, cu mijloace mecanice, a petrolului în România.
De petrol şi-au legat numele savanţi ca Gregoriu Stefanescu, Grigore Cobalcescu, Ludovic Mrazek, Valeriu Patriciu, în domeniul geologiei, Ion Tanasescu, Virgiliu Tacit, Ion Bazgan, Andrei Dragulanescu, în foraj si extractie. Gabriela Tănăsescu ne vorbeşte despre cîteva dintre contribuţiile românilor la dezvoltarea industriei mondiale a petrolului: “Ludovic Mrazek a marcat întreaga activitate geologica în domeniul petrolier, sub îndrumarea lui fiind elaborata în 1920 prima harta geologica a României Mari. Inginerul Virgiliu Tacit a brevetat în 1912 prototipul prevenitorului de eruptie, un ventil cu piston actionat de la distanta care rezista la presiuni de pîna la 100 de atmosfere. Inventia a fost preluata în Germania, Austro-Ungaria si Mexic. În domeniul prelucrarii petrolului s-a remarcat inginerul Lazar Edeleanu, preocupat de îmbunatatirea calitatii petrolului lampant românesc, metoda sa de rafinare selectiva avînd la bază biosulful lichid. Brevetata în 1908, metoda sa a fost aplicata în toate tarile lumii care aveau o industrie prelucratoare de petrol. Succesul edelenizarii petrolului, asa cum a fost denumit, ca si activitatea sa stiintifica i-au adus acestuia recunoasterea pe plan mondial. În 1932 i s-a decernat medalia Redwood şi a fost primul strain care a primit aceasta onoare, cel de-al doilea fiind Ludovic Mrazek. În domeniul forajelor s-a afirmat Ion Basgan, autor a numeroase inventii. În 1934 în România, şi în 1937 în SUA, el a brevetat o metoda pentru îmbunatatirea forajului rotativ plecînd de la teoria sonicitatii a altui savant român, Gogu Constantinescu.” Mari schimbări socio-profesionale sînt legate de numele petrolului. Aici au existat mari centre muncitoreşti, care s-au dezvoltat datorită investiţiilor străine dintre anii 1900 şi 1940. Mutaţiile economice produse se văd şi azi, zona Prahovei fiind printre cele mai active din România. (Steliu Lambru)
Sursa Radio Romania